Despre carte: 1980 / „... Pericle a murit încet. S-a stins ca o torță fără ulei. A plecat ca o triremă într-un ocean nemărginit: tăcut, încet, irevocabil... „El este deja acolo”, a spus Alcibiade, „Numai trupul său muritor ne amintește că cel numit Pericle a trăit printre noi”. Doar faptele lui ne cheamă să-l amintim mereu și să nu-l uităm niciodată Strategul Cleonte, fiul lui Fanius, a spus cu glas scăzut, de parcă i-ar fi frică să-l trezească pe conducătorul adormit: „Ai dreptate, Alcibiade: faptele lui. sunt mai presus de faptele oamenilor.” Atena nu-și va uita niciodată strategul. Discursurile sale înțelepte, rostite de pe platforma oratorică, vor supraviețui secolelor. Mintea lui va fi măsura înțelepciunii umane și a profunzimii gândirii. Ura lui față de dușmani îi va inspira pe fiii frumoasei Atene la multe fapte. Ai dreptate, Alcibiade: faptele lui sunt prea mari și cu greu le putem acoperi cu o singură privire. Timpul va trece și oamenii vor spune: „Pericle a întruchipat totul puternic și înțelept, frumos și formidabil.”». …»